Visele sunt doar iluzii ale minţii… Şi totuşi, omul are nevoie de vise şi nu de somn!

vis iluzieToate practicile spirituale orientale spun că lumea în care noi trăim este o iluzie. Chiar şi creştinismul spune că: “Totul în lume este deşertăciune. O deşertăciune a deşertăciunilor” – Eclesiastul. Iisus spune că adevărul, realitatea este undeva mult mai sus, ceva mult mai profund, este la Tatăl. Lumea fiind ceva superficial, exterior, care nu ne lasă să ne orientăm spre noi înşine.

Omul are nevoie de vise nu şi de somn!

Nietzsche afirma undeva ca omul nu poate să suporte adevărul. El are nevoie de vise, are nevoie de iluzii pentru a putea exista. Mintea umană are nevoie de acestea. Fără acestea ea nu poate fi concepută. Oamenii de ştiinţă afirmă că omul poate trăi fără să doarmă, dar nu poate trăi fără să viseze. Cercetări recente spun că somnul nu este neapărat necesar şi că omul are nevoie de somn doar pentru a visa. Dacă cineva doarme şi nu i se permite să viseze, acesta s-ar trezi dimineaţa obosit de parcă nu ar fi dormit deloc.

În timpul somnului există anumite perioade – perioade de somn profund şi somn cu vise. Există un ritm, o succesiune, un ciclu. La început te cufunzi într-un somn profund 40-45 de minute, după care începe faza de somn cu vise, apoi din nou somn fără vise după care visele apar din nou. Trebuie ţinut cont că totul se derulează ciclic în ceea ce priveşte structura noastră psihomentală afectiv-cognitivă. Dacă o persoană este deranjată în faza de somn profund fără vise, dimineaţa el se trezeşte normal la fel ca de obicei. Dar dacă în timp ce visezi, visul este perturbat, dimineaţa te simţi foarte obosit şi extenuat.

Când cineva doarme, dacă visează, ochii i se mişca în permanenţă. Cercetătorii îi spun R.E.M. (rapid eye movement). E ca şi cum subiectul ar vedea ceva cu ochii închişi. Când doarme profund, ochii săi rămân nemişcaţi. Numeroşi cercetători au dovedit, aşadar, că mintea umană se hrăneşte cu vise. Visul este o necesitate, dar, este în totalitate o iluzie. De aceea practicile orientale dar si cele creştine, isihasmul de pildă, veghea, legământul tăcerii etc, tind să îndrepte atenţia spre interior, să nu caute în afară în visele create despre lume, ci în propria realitate analizând stările interioare, fiind conştient de sine şi de acţiunile făcute şi motivul ascuns al acestora. Acest mecanism funcţionează însă şi ziua nu numai noaptea. Uneori gândirea se lasă purtată de visare, alteori nu. Atât ziua cât şi noaptea, mintea pendulează între visare şi nevisare, iar acesta este un ritm interior.

Visele ar putea dispare, dacă sunteţi observatori!

Nu odată ati putut constata în societate persoane atât de implicate în propriile lor conversaţii identificate cu grijile sau problemele altora care au devenit ale lor, copleşiţi de stările create în propriile lor lumi, făurindu-şi propriile lor universuri. De aceea oamenii înţeleg un singur fenomen atât de diferit pentru că îl privesc cu ochii propriilor lor lumi, griji, dorinţe, vise. Un martor detaşat care poate să privească acest spectacol îşi va da seama că totul înjur trăieşte într-un mare vis, iar acesta este lumea.

Toate marile religii propovăduiesc renunţarea, pentru că odată cu aceasta dispar preocupările exterioare. Dispar grijile şi dispare suferinţa. Nu mai exista nici un obiectiv care să te acapareze şi poţi simţi atunci cu adevarat că eşti liber, că pentru tine viaţa există în orice clipă, acolo şi atunci. Dacă trăieşti asta cu adevarat, înseamnă că toata fiinţa ta s-a transformat, iar dacă nu mai exista nimic care să te “atingă” cu ceva, s-ar putea ca visele tale să dispară.

Oamenii spirituali nu mai au vise!

Se spune despre cei care au ajuns la desăvârşirea spirituală, că ei nu mai au vise, că ei percep clipă de clipă lumea exact aşa cum este în realitate, fără calificative, fără bun sau rău, trecând dincolo de atributele cu care o înzestrăm noi, care sunt de fapt nişte bariere. De exemplu: un brotac poate fi văzut ca bun sau rău, urât sau frumos, atrăgător sau respingător, sticlos, drăgălaş etc, dar în realitate un brotac este pur si simplu un brotac. Daca spunem ca brotacul este scârbos, acest calificativ pe care noi i-l dăm ne afectează subconştientul, noi deja credem că e scârbos şi atunci el nu mai poate deveni altfel pentru noi şi de fiecare dată când vom auzi cuvântul brotac vom afirma: ce scîrbos! Ei, acesta este momentul cheie în care se formează simbolismul visului, dar atenţie, este vorba despre visul care vine din subconştient şi nu din sursa reală a visului care este inconştientul colectiv. Imaginea brotacului în vis va produce aceasta senzaţie.

Oamenii tind să creadă ce aud de la alţii, fie prin ziare, cărţi sau televiziune, şi aceasta se întipăreşte în subconştient. Devine ceea ce ei cred cu adevarat. Astfel, înţelepţii spun să fii atent la absolut tot ce se întâmplă în jurul tău dar fără ca ceva să te controleze. Dimpotrivă, tu să fi cel care controlează. Atunci subconştientul tău nu va mai fi afectat. Visele tale reflectă ceea ce tu crezi cu adevărat. Religiile spun “să nu crezi în nimic, decât în Dumnezeu, şi atunci vei fi fericit”. Psihologii au afirmat că oamenii care privesc lucrurile în mod detaşat sunt mult mai lucizi şi acţionează în momente cheie, dând dovadă de mai mult sânge rece, pe când cei profund inplicaţi, afectaţi de toate acţiunile lor, fie că conduc o afacere, fie că se întâlnesc cu o femeie, au mai puţine şanse de a ţine lucrurile în frâu. Noaptea visăm şi în timpul visului tindem să credem că visul este pură realitate. Simţurile ne transmit visul, ochii îl văd, urechile îl aud, gustăm şi simţim. Din această cauză cădem pradă iluziei că visul este real.

Comments
  1. obiecte bisericesti

Leave a Reply