Visele adevărate sunt cele care provin din subconştientul colectiv, nu din cel personal!

vise subconstientVisele care îşi au originea în fluctuaţiile mentale, impulsuri sau substratul subconştientului personal unde s-au depus fenomene psihice ce au fost cândva în câmpul conştiinţei, nu sunt vise reale. Sunt doar nişte semnale sau forme de comunicare ale straturilor noastre psihomentale, un cod însoţit şi explicat prin imagini. Adevăratele vise însă vin de altundeva, dintr-o sursă, din tot ce a înregistrat universul de la creaţia şi până la disoluţia lui. Vin din akaşa, eterul sau vidul creator. Ele vin dintr-un fond arhetipal colectiv accesibil şi comun tuturora (chiar şi animalelor). Dar ce este un arhetip? Este un concept care desemnează imaginea primară sau reală, forma de început pentru o descriere ulterioară. Este ceea ce face şi visul.

Visul implică ideea de străoriginalitate fundamentală a unui tipar dat. Acest înţeles a fost consacrat în cadrul “psihologiei fundamentale” a lui C. G. Jung. Inţelegându-se de fapt o însuşire colectivă a unei mulţimi de fapte, atribut care se întemeiază pe existenţa unui subconştient colectiv. Acest subconştient colectiv este constituit prin încorporarea unor nenumărate experienţe interioare şi exterioare ale umanităţii, în desfăşurările istorice ale lumii.

Luminile fantastice, tărâmurile mitice nu sunt altundeva decât în universul nostru interior. Noi suntem poarta spre celelalte dimensiuni sau planuri paralele şi depinde de noi în cea mai mare măsură cu care din ele ne sincronizăm. Subconştientul individual este legat la cel colectiv şi poate prelua orice informaţie de acolo folosind simboluri sau arhetipuri comune tuturor.

Călătoria astrală din timpul viselor

Decorporalizarea sau călătoria astrală este o practică care abundă în cele. mai vechi texte antice. Pitagora, Aristeas, Abaris, Empedocle etc, au fost puţini dintre maeştrii acestei practici de călătorie în astral, iar scriitorul latin Dio Casius consemnează nenumărate asemenea cazuri în istorie. Practica presupunea desprinderea spiritului de trup şi migrarea acestuia în alte lumi sau chiar în trecutul sau viitorul planului fizic. Aşa că respectivii se izolau într-o peşteră unde să nu fie deranjaţi şi fie că îşi preparau o poţiune halucinogenă (ca şi şamanii) fie la voinţa, intrau în transă extatică transcedentală explorând tărâmurile necunoscute ale inconştientului colectiv de unde apoi se întorceau cu informaţii deosebite sau profeţii. Aşa a văzut Pitagora sistemul solar, planetar si chiar galactic, aşa auzea el muzica sferelor şi multe altele din bogata lui bibliografie. Abaris şi Aristeas vedeau evenimente ce se petreceau simultan în alte părţi ale ţării sau lumii consemnate mai apoi cu martori.

Şamanii se mai ocupă intens de asemenea practici chiar şi mai puţin “ortodoxe”, de exemplu, practica de a intra în infern. Aceste practici sunt însă bine controlate. Astfel, oamenii care au trăit experienţa morţii clinice pot relata câte ceva despre fascinanta lume de dincolo. Indienii Pawnee din America de Nord sau Navojo spuneau că somnul este o iniţiere, o moarte, o poarta spre alta lume petrecând mult timp de exemplu la marginea unui lac, aşteptând o viziune. Textele yoghine dau o excelentă şi vastă descriere a fenomenului visului incluzând tehnici de ieşire în astral, de visare conştientă şi chiar modificări ale visului la voinţă.

Leave a Reply