Ciclurile viselor dintr-o noapte

vise 11O foarte frumoasă, simplă şi totodată concretă prezentare a visului pe perioada unei nopţi, a făcut-o marele înţelept tibetan Marpa Traducătorul, acesta descriind ceea ce a experimentat el însuşi în minte:

“Visele sunt considerate drept iluzie. La începutul nopţii se nasc din forme obişnuite Şi nu trebuie să le daţi atenţie. La miezul nopţii înşelătoriile lui Maya apar Nu vă încredeţi în acestea; în zori vin profeţiile zeităţilor…”

Aşa se şi întâmplă. Într-o primă fază de relaxare când se face trecerea de la veghe la somnul lent, superficial structura fizică se “detensionează” şi odată cu aceasta mintea care derulează imagini înregistrate în timpul zilei sau chiar al săptămânii (depinde de încărcătura acestor imagini), dar fără o anumită ordine sau conotaţie. Este ceva pur mecanic. Mintea se relaxează, atât. Acestea sunt “formele obişnuite” cărora nu trebuie să le dăm atenţie.

Datorită faptului că ciclurile: SLI, SL II, SL III, SLP (somnul lent profund), REM, se reiau de-a lungul unei nopţi; visăm, dormim profund, apoi din nou visăm, apoi din nou dormim cu anumite grade de profunzime, apoi din nou visăm, etc., parcurgem astfel 4-6 cicluri pe noapte. Primul ciclu durând aproximativ 120 de minute, iar următoarele de la 90 de minute în jos. În al doilea ciclu de somn relaxarea este destul de completă, mintea nu mai ţine încordată nicio imagine. Aici încep să apară imaginile din subconştientul personal. Stări interioare cu care ne confruntăm, problemele noastre pe care le negăm ziua, ies la suprafaţă noaptea, ataşamente, situaţii cu care ne confruntăm tocmai pentru că le dorim sau ne lăsăm afectaţi de acestea. Deci, cădem în plasa lui Maya – iluzia cosmică, jocul acestei lumi pe care trebuie doar să-l jucăm, nu să ne şi lăsăm afectaţi. De aceea Marpa spune “ nu vă încredeţi în acestea”. Aici, în această perioadă apar visele în care dorinţele noastre refulate îşi dau drumul arătând “cine suntem noi”. Misticii, iniţiaţii sau sfinţii ştiu că omul şi întreaga manifestare reprezintă de fapt beatitudine, esenţa pură a lui Dumnezeu şi conştiinţă cosmică. De aceea, ei au dreptate când spun că noi nu suntem problemele noastre, nu suntem nici furia, nici frica, nici angoasa, nici tristeţea etc. Atunci de ce ne lăsăm înrobiţi de acestea? Aceste vise arată problemele noastre din subconştient, adică conştientizarea conţinuturilor inconştiente.

Deşi în starea de veghe ne purtăm ca nişte persoane integre, sub masca pe care o purtăm în societate, se poate ascunde un afemeiat, un scandalagiu sau hoţ etc. Deşi apărem ca atare în vise, în realitate noi nu suntem nici violenţi, nici afemeiati, nici hoţi, ci doar ne lăsăm posedaţi de aceste instincte. Conştientizându-le, întrebându-ne “sunt eu acesta?”, le putem face să dispară, închizând rezonatorii fiinţei la aceste vibraţii, transfigurând, înţelegând, iubind sau iertând. De aceea, Marpa spune “Nu vă încredeţi în acestea”.

După această fază, apare din nou un somn profund fără vise, în care omul se restabileşte fizic, energetic, mental, deci, tinde să se regenereze cât mai aproape de stadiul complect. După încă 1 -3 asemenea cicluri de somn în care etapele somnului profund reînprospătează fiinţa, iar somnul cu vise îşi atrage informaţia din tot mai profunde segmente ale subconştientului şi inconştientului, apare cel de-al treilea stadiu al viselor, al celor diurne. Similar se elaborează şi visele diurne, cu importanta deosebire că în acest caz ele nu sunt urmate de starea somnului profund, ci de cea de veghe, de un nou început, un nou ciclu, o nouă renaştere. Vârsta la care visele diurne au o apariţie propice este adolescenţa. Aici se formează visele cele mai îndrăzneţe, vise ce vor marca întreaga dezvoltare a persoanei. Sunt acele vise care vor propulsa personalitatea dincolo de realitate.

Aceste vise sunt cele încărcate cu prospeţimea şi puritatea altor lumi. Ele vin în urma repetatelor cicluri de somn profund în care fiinţa s-a împrospătat, s-a refăcut, pe fondul somnului cu vise care în urma relaxării gradate “a împlinit” cumva dorinţele refulate din veghe developând filmul trăirilor şi senzaţiilor înregistrate în subconştient de-a lungul vieţilor anterioare şi actuale. Astfel, aceste vise diurne, apar anunţând un nou început însoţite de profeţii sau întâlniri astrale cu fiinţe spirituale deosebite, aşa cum spunea Marpa “în zori vin profeţiile zeilor”. Acestea vin dintr-un fond a ceea ce în psihologia contemporană este numit inconştient arhaic şi este definit ca: structuri simple, primitive, precoce ce nu provin din experienţa personală, ci sunt moşteniri filogenetice comune. Deci, există elemente comune visului ce ţin de o zestre culturală comună întregii umanităţi; din zestrea culturală comună (inconştient colectiv) ne desprindem cu toţii. Din acest fond imens ne parvin imaginile pe care le putem denumi cu adevărat vise.

Leave a Reply